Lucrând cu oamenii am învățat ca avem resurse enorme pentru vindecare și ceea ce ne face unici consta tocmai in felul in care trăim (corporal, emotional, mental, comportamental, spiritual) experiențele prin care trecem individual, in familie sau in cuplu. O situație de „cumpăna”, un moment de dezechilibru, o pierdere ne dau in fapt ocazia sa creștem interior.
A răspunde prin suferința, durere, teama, furie, deprimare sau neputința la situații cu care ne confruntam și pe care uneori le percepem ca fi „mai mari” decât noi sunt reacții firești, in ciuda disconfortului pe care îl creează noua și celor apropiați. Toate simptomele asociate unei situații-problema sunt metode prin care încercam (conștient sau nu) sa ajungem la un compromis sau sa soluționam o situație dificila, fie ca e vorba de o relație, un conflict interior, un tipar de comportament, o experiența timpurie sau chiar una trăita de cineva din generațiile anterioare. Ce au toate aceste situații in comun este faptul ca au rămas nerezolvate si ne împing spre a găsi o soluție, expunându-ne la experiențe asemănătoare. Unul din scopurile terapiei presupune găsirea sensului acestor situații si rolului pe care il au in a menține starea de fapt in familie sau la nivel individual.
Familia, prin bagajul ei de experiente, reguli, credinte, relatii functioneaza ca un sistem. Ea poate fi vazuta ca o unitate emotionala in cadrul caruia membrii construiesc relatii complexe si sunt puternic legati emotional unii de ceilalti, chiar daca uneori ei se pot simti mai apropiati sau mai distanti. Familiile influenteaza in mod profund gandurile, emotiile si actiunile membrilor lor, parand ca acestia traiesc in aceeasi piele. Oamenii au nevoie de afectiune, sprijin, isi cer unul altuia aprobare si au nevoie ca membrii familiei sa reactioneze la cerintele, asteptarile si supararile lor. Aceasta conectare si reactivitatea mare la ceilalti fac ca membrii familiei sa fie in permanenta interdependenta, situatia fiind traita chiar si atunci cand acestia se afla la distanta sau nu mai pastreaza legatura unii cu ceilalti. O schimbare in modul de functionare a unei persoane (simptomul) aduce schimbari la nivelul functionarii intregii familii iar scopul familiei este de a-si mentine echilibrul, starea de functionare.
Intre membrii familiei se stabilesc anumite tipare de relationare, pe care persoanele au tendinta sa le foloseasca in alte situatii de viata, in interactiunile cu alte persoane, dintre care cea mai evidenta fiind relatia de cuplu. Relatia de cuplu este in fapt o interactiune dintre doua seturi de tipare de relatie, alegerea partenerului fiind puternic influentata de mesajele si regulile transmise in familia de origine. Mesajele si regulile din familie sunt intelegeri care modeleaza comportamentul unei persoane si-i traseaza limite. Regulile sunt rar exprimate direct (explicit) dar functioneaza pentru a repartiza puterea in familie, a induce vinovatie sau a da exemple.
Psihoterapia reprezinta un proces intre terapeut si client cu durata variabila, care poate fi oprit unilateral sau de comun acord si reluat la nevoie. Presupune in primul rand o relatie autentica, bazata pe incredere si respect reciproc, de pe pozitii egale, in care atat terapeutul cat si clientul sunt responsabili pentru construirea unei aliante de lucru care sa permita explorarea situatiei aduse in discutie de client si atingerea obiectivelor acestuia. Se adreseaza tuturor categoriilor de varsta, atat persoanelor, cuplurilor, familiilor sau grupurilor.
Orientarea sistemica e una relationala si intelege dificultatile cu care clientii se confrunta (anxietate, depresie, adictii, trairi de inadecvare sau insatisfactie, impasuri existentiale, pierderi/ dolii, simptome psihosomatice, diagnostice psihiatrice) din perspectiva contextelor sociale in care oamenii activeaza si a relatiilor pe care le au – cu parintii, cu partenerul si alte persoane semnificative. Simptomele sau dificultatile pe care clientii le acuza au un rol in cadrul familiilor lor, adesea de a mentine o stare de fapt, un echilibru rigid (pot avea legatura cu o problema cu care se confrunta cineva din familie; pot repeta ceva ce a trait un membru al familiei sau pot repeta felurile de a relationa ale persoanelor semnificative din familie). In acest context, psihoterapia ajuta la imbunatatirea relatiilor si la dobandirea unor moduri mai functionale de a face fata conflictelor si provocarilor, ofera posibilitatea creșterii interioare si optimizarii potentialului fiecaruia.
Astfel, metoda după care lucrez se adresează clienților individuali, cuplurilor și familiilor care se confrunta cu o varietate de provocări sau dificultăți.
In lucrul terapeutic, pentru atingerea obiectivelor, se pot folosi folosi tehnici conversaționale și expresiv-creative, jocul de rol, genograma, sculptura, toate in scopul de a facilita conștientizarea unor aspecte importante si de a obține schimbarea așteptată.
Ședințele durează in jur de o ora, se pot prelungi dacă participă mai multi membri ai familiei și sunt confidențiale, rămânând la latitudinea dumneavoastră dacă și ce veți împărtăși in afara din ceea ce se întâmpla.